Rugaciune Romana

Fii Romei strigă către tine, stăpâne! Fumul ridicat din această ofrandă fie-ţi pe plac, şi ascultă, trimiţător de fulgere, durerea şi năpasta războinicilor tăi! Ascultă, zeule, strigătul legionarilor rămaşi fără împărat! Ascultă, olimpianule, cum urlă jugul asupritorilor de pe umerii slujitorilor tăi! Ascultă, Imperator, ruşinea celor şapte coline!

Iată, zeule, că există în Urbe şi dintre cei care îndrăznesc a ne batjocori, pângărind altarele înnegrite de fumul jertfelor, clădindu-şi templele pe ruinele lăcaşelor noastre, dintre aceia ce nu vor să recunoască decât un zeu, care au urcat netoţi şi trădători pe tronul Romei. Nicicând n-am fost mai năpăstuiţi ca-n aceste zile ale cenuşei, când blestemaţii stăpâni de sclavi şi-au însuşit şi-a noastră ţărână, a noastră cenuşă funerară.

Porni-vom spre eliberare cu voia ta, stăpâne, porni-vom cu foc şi arme împotriva minciunilor, porni-vom cu frunţi senine spre Elysium, unde ne aşteaptă nesfârşitele câmpii de grâu, unde vom munci din nou, cu scop în a noastră trudă, spre a reclădi ce-a fost pierdut. Vom porni din nou spre vechea şi adevărata dragoste, liberă sub Sol, arzând deasupra Vestei, limpede precum drumul şi viziunea lui Mercur. Vom ridica de jos acvila imperială acum murdară de noroi, şi vom ridica din nou mândrele însemne ale legiunilor. Toate acestea le vom face, o, ceresc imperator, spre gloria veşnică a numelui nostru şi spre puterea veşnică a tronului olimpian, zeiesc.

Reînvie vechile legi! Strălucească din nou purpura imperială! Liberi să fie oamenii spre cuget curat, luminos precum săgeţile lui Apollo, drepte şi aurite precum lumina dimineţii, revărsată îmbelşugat peste abundenţa veşnicei cetăţi!

Te rugăm astfel, zeule, întoarce-ţi fruntea olimpiană spre suferinţa noastră, trimite cetele divine să elibereze mânia dreptăţii! Aruncă, rege, fulgerul făcut de Vulcan asupra caselor lor şi dezlănţuie tot Erebul asupra lor, nimicind până şi ale lor umbre, şi interzice, puternice, lui Charon să-i treacă peste Styx! Te rugăm, olimpiene, îneacă-i în Phlegethon! Trimite, stăpâne, cete de satiri şi nimfe, spre a libera pe cei nevinovaţi; conduşi de basarianul Bacchus, în urma lui Silen, să afle ei adevărata fericire! Venus să le arate adevărata dragoste, Apollo să-i vindece de boli, iar Marte să-i întărească pe cei încă nevinovaţi!

Mai presus de toate, cădem în genunchi în faţa ta. Mai presus de toate, preoţii te invocă. Mai presus de toate, noi cu toţii privim spre tine. Mai presus de toate acestea, Jupiter Vindicator, nimiceşte şi dărămă templele zeilor lor!

Aşa să fie scris, aşa să se înfăptuiască!